6 creaturi mitologice din literatură

Literatura universală abundă de povești și romane în care întâlnim diverse creaturi mitologice.

Ele au fost preluate mai târziu și în alte industrii precum industria cinematografică, dar cert este că au fost portretizate mai întâi în literatură. Iată în continuare câteva dintre cele mai cunoscute creaturi mitologice din literatură:

Leprechaunul este probabil una dintre cele mai faimoase creaturi întâlnite în folclorul irlandez.


Îl vei recunoaște imediat pentru că este un spiriduș de talie mică, îmbrăcat adesea în culoarea verde, cu toate că acum câteva sute de ani spiridușii din folclorul irlandez purtau mai degrabă veșminte roșii – leprechaun este ceva cu totul atipic.

Principala ocupație a leprechaunului este să caute vase de aur pe care să le ascundă la capătul curcubeului.

Leprechaunul este portretizat ca un bătrânel morocănos care are o haină de culoare verde (în foarte puține cazuri, roșie) și care se bucură de propagarea răului.


Leprechaunul își petrece cea mai mare parte din zi făcând diverse activități precum lustruitul pantofilor și îi place să ascundă monede de aur într-un vas la capătul curcubeului.

Ce face un leprechaun capturat de un om? Va încerca din răsputeri să se elibereze și promite îndeplinirea a 3 dorințe, însă în scrierile irlandeze leprechaunul are un caracter extrem de viclean.

În secolul al XVIII-lea a fost scrisă poezia “Spiridușul” sau ”Zânul” de către poetul irlandez William Allingham în care avem descris un astfel de spiriduș irlandez.

Naiadele sunt nimfele apelor dulci, înrudite cu Nereiedele (nimfele Mării Mediteraneene) și cu Oceanidele, nimfe ale oceanelor. Aceste nimfe ale apelor dulci domneau peste râuri, lacuri, pâraie, izvoare și fântâni.


O specie aparte de naiade erau sirenele despre care se spune că își făceau veacul prin insula Sirenul Scopuli, o insulă care era înconjurată de stânci și pietre.

Se spune că marinarii care treceau cu ambarcațiunile prin zonă erau fermecați de cântecele sirenelor și intrau într-un fel de transă, izbind bărcile de stânci și scufundându-le.

Se spune în mitologia elenă chiar că zeul soarelui, Helios s-ar fi iubit cu o naiadă numită Aegle, cea mai frumoasă dintre naiade.


În antichitate se spune că și orașele grecești erau denumite după numele unor naiade și de exemplu Lilaea din Phocis are numele inspirat după numele naiadei Lilaea, naiadă a râului Cephissus.

Ciclopul

În Legendele Olimpului sau în alte opere literare inspirate de mitologia greacă poți da peste ciclop, o creatură mitologică.

Această ființă mitologică fabuloasă avea trăsăturile unui om, doar că era un uriaș și se distingea prin faptul că avea un singur ochi în frunte în loc de doi.


Inițial au existat numai 3 ciclopi pe numele lor Brontes, Steropes și Arges, aceștia fiind rezultatul uniunii dintre Geea și Uranus.

Ciclopii erau renumiți pentru faptul că au fost primii fierari, iar munții vulcanici se credea că erau locul unde aceștia își aveau atelierele.

Cel mai cunoscut ciclop din mitologia greacă este Polifem, fiu direct al lui Poseidon, un ciclop care și-a pierdut vederea în urma luptei cu Oddyseus.

Astăzi poți vedea celebrii ciclopi reprezentați în jocuri video sau chiar în sloturi, un exemplu fiind “Cyclops Smash” – un joc care se găsește pe site-ul NetBet, iar dacă folosești și un cod bonus NetBet poți să joci acest slot cu o bancă de start mărită.

Himera este o creatură mitologică pe care o putem regăsi în mitologia elenă. Era o creatură monstruoasă, hidoasă, fiind o combinație între un leu, un șarpe și o capră.


Cuvântul “himeră” a rămas uzual și în zilele noastre, în limbajul modern semnificând un termen care înglobează bizar mai multe lucruri, adică o amestecătură bizară.

În Grecia Antică himera era considerată o creatură invincibilă pentru că întruchipa puterea unui leu, viclenia unei capre, dar și veninul letal al unui șarpe.

Dar orice lucru invincibil este supus încercării, iar Belerofon, un semizeu, fiu al lui Poseidon a fost cel care a răpus Himera.

Evident că Belerofon nu putea să ucidă pur și simplu Himera, ci a avut ajutorul unui alt animal mitologic, calul înaripat Pegasus.

Hidra este o altă creatură mitologică care își are originea în mitologia greacă.

Ea este reprezentată ca un șarpe uriaș cu mai multe capete. Ce avea totuși atât de special? Se spune că nu putea fi ucisă, pentru că oricine i-ar fi tăiat un cap, îi creșteau altele două în loc.


Hidra avea o singură vulnerabilitate – avea un cap primordial, singurul care dacă ar fi fost retezat i-ar fi putut curma viața.

Dar acest cap era înconjurat de celelalte care se regenerau mereu. Mai mult, hidra emana chiar și otravă, iar mulți care s-au aventurat în peștera ei au murit din cauza otrăvii înainte s-o întâlnească.

Legenda spune că Hercule, tot un semizeu, a fost cel care i-a retezat capul primordial și astfel a devenit ucigașul hidrei.

Minotaurul avea un cap și o coadă care semănau cu ale unui taur obișnuit și un corp care părea omenesc. A apărut în legende ale mitologiei grecești, dar și în celebra lucrare “Infernul lui Dante”.


Deși pare să aibă un corp cu trăsături similare cu cele omenești în unele cazuri, avea o forță net superioară oamenilor și era un monstru însetat de sânge.

Tezeu este cel care reușește să răpună minotaurul, dar pe lângă uciderea minotaurului, Tezeu a trebuit să iasă din labirintul unde trăia această creatură și a făcut asta folosind un ghem de ață.

Ariadna, fiica lui Minos este cea care îi oferă lui Tezeu și sabia cu care a răpus bestia, dar și ghemul de ață atât de necesar pentru a ieși din labirint.

Minotaurul este considerat un monstru inutil, însetat de sânge și care era hrănit periodic cu animale și cu oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.