Ultima oră! A murit unul dintre cei mai marcanți șefi ai județului Buzău

Astăzi a murit la 86 de ani cel care a fost prim-secretar la Buzău între 1971 și 1976 și mai apoi între 1978 și 1987 șeful temutei Securități. Era internat de câteva săptamani la Spitalul Militar, cu grave probleme respiratorii. Vestea decesului a fost confirmată de soția sa.

Vorbim aici de celebrul Tudor Postelnicu unul dintre cei mai puternici șefi ai meleagurilor buzoiene.


A intrat în grațiile lui Ceaușescu pentru că a avut grijă de Nicușor la Boboc

În timpul în care Postelnicu a fost prim-secretar la Buzău, odrasla prezidențială, Nicu Ceaușescu a făcut armata la unitatea de la Boboc.  Atunci, Tudor Postelnicu şi Nicu Ceauşescu au devenit mai mult decât tovarăşi. Tot atunci, Postelnicu a intrat în graţiile familiei prezidenţiale pentru că „i-a asigurat un trai şi un anturaj feminin corespunzător“ odraslei Ceauşeştilor la Buzău.

Buzoienii care l-au cunoscut l-au caracterizat în cuvinte puține:

„Un om modest intelectual, care nu strălucea prin nimic. Poate doar prin autoritarism, că în rest nu se pricepea la nimic. A venit în funcție după Vasile Potop, un prim-secretar competent și iubit de oameni. Cât a stat Postelnicu la Buzău s-au făcut niște lucruri, dar nu știm cât i se datorează lui, așa erau vremurile”.

După perioada Buzău s-a remarcat în 1977 când a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne până la 22 decembrie 1989 și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.


Tudor Postelnicu e născut la 23 noiembrie 1931 în comuna Proviţa de Sus, regiunea Ploieşti, într-o familie cu venituri modeste. E cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei şi e afectat de situaţia materială a familiei mai ales după anul 1940, când tatăl său, sondorul în petrol Constantin Postelnicu, moare într-un accident de muncă. Moartea tatălui pare să-l traumatizeze pe copil, care întrerupe, pentru un an, studiile. Într-o autobiografie din 1953, Postelnicu descrie tragicul eveniment: „A fost prins de sârma de pe toba fricţionului şi înfăşurat pe ea şi făcut în mii de bucăţi“. Mama, casnică, nu reuşeşte să-i ţină pe toţi cei trei fraţi în şcoală, aşa că Tudor renunţă la studii după şase clase elemntare. În toamna anului 1945, intră ucenic la Societatea „Creditul Miner“, acelaşi societate unde lucrase şi tatăl său, unde obţine calificare de strungar în fier. Prima oară e refuzat, pe motiv că-i prea scund, dar până la urmă e ajutat de tovarăşii de la plasa Moreni a partidului. Fraţii săi, Ion şi Alexandru Postelnicu, vor ajunge electricieni. În paralel cu ucenicia, Postelnicu absolvă şi 4 clase şcoală industrială. În dosarele de partid, perioada este puternic idilizată. O referinţă semnată de numitul Traian Bucur şi cuprinsă în dosarul său de cadre îl arată drept un tânăr puternic, luptător, în ciuda potrivniciilor vremii.

„Acest tov. pleca iarna prin zăpadă de un metru, pe jos, dimineaţa, la ora 3, mergând pe valea lungă, fără să exagerez, cel puţin 15 km până ajungea la uzină unde făcea serviciu“.

Mediul muncitoresc în care învaţă strungăria (începând cu 1945) şi educaţia din şcoala industrială (1945-1949) îi conturează şi primele idei politice adolescentului Postelnicu. Acasă, nici mama, nici tata, nici unchii săi nu făcuseră politică, aşa că strungarul învaţă întreg abecedarul politic în fabrică. Se duce la sindicat (1945), apoi prestează diverse munci pentru Uniunea Tineretului Comunist (UTC, 1946), e ales responsabil organizatoric în UTM (1947) şi chiar secretar al organizaţiei, responsabil cu propaganda şi agitaţia pe uzină (Uzina 4 Moreni, 1949).

Va deveni prim-secretar al Comitetului raional UTM Câmpina (1954-1956), secretar al Comitetului regional UTM Ploeşti (1956-1959), adjunct al şefului Secţiei organizatorice şi membru al Biroului CC al UTM (1959-1964), instructor şi cadrul Secţiilor Organizaţii de Masă şi Organizatorică a CC al PMR/PCR (1964-1969), secretar al comitetelor judeţene de partid Olt (1969-1971) şi Buzău (1971-1976), culminând cu funcţia de prim-secretar la Buzău,

„Am fost un dobitoc”

A rămas în istorie pentru afirmaţia „am fost un dobitoc“, rostită în faţa judecătorilor, în primul proces al comunismului, din ianuarie 1990. Tudor Postelnicu n-a fost niciodată un dobitoc! A ştiut întotdeauna care-i misiunea sa în ceauşism şi şi-a asumat, cu cinism ţanţos, dar cu preţul onoarei proprii, atât responsabilităţile criminale de şef al Securităţii, cât şi conspiraţiile şi câştigurile din jurul maşinăriei de bani a Securităţii.

Arestat la revoluție și apoi condamnat

În ultimii ani de viață a trăit într-un apartament dintr-o zonă bună din București, pe Calea Victoriei
În ultimii ani de viață a trăit într-un apartament dintr-o zonă bună din București pe Calea Victoriei

La ședința din 17 decembrie a CC al PCR a fost criticat împreună cu ministrul apărării Vasile Milea, pentru că nu au acționat destul de ferm împotriva manifestanților din Timișoara. A luat parte și la ultima ședință a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, desfășurată în dimineața de 22 decembrie 1989 (în jurul orei 9:45), la puțin timp după sinuciderea generalului Vasile Milea.

În timpul Revoluției române din 1989 a fost arestat de revoluționari și interogat de procurorii militari.

Pe 2 februarie 1990, a fost judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, în cadrul lotului “CPEx” în “procesul celor patru”, în care au fost judecați și Emil BobuManea Mănescu și Ion Dincă). Tudor Postelnicu a fost condamnat la închisoare pe viață, confiscarea averii și privarea de unele drepturi civile. Au făcut recurs toți, în afară de Ion Dincă.[1] După recurs, i s-a schimbat încadrarea de la genocid la omor deosebit de grav, și a rămas să execute 14 ani de închisoare. A făcut șapte ani de pușcărie și a ieșit din închisoare în baza unui decret tot al lui Ceaușescu, rămas neabrogat în anii ’90. În timpul uneia din ședințele publice ale procesului de la tribunal și-a justificat deciziile și acțiunile spunând: Am fost un dobitoc.


În 1991 a început cercetarea lui Tudor Postelnicu și a fostului ministru de Interne Gheorghe Homoștean în cadrul dosarului „Autobuzul”. Cei trei atacatori din dosarul “Autobuzul” au spart în 23 august 1981 sediul unui post de Miliție din Timiș, de unde au sustras armament și muniție, iar a doua zi, înarmați fiind, i-au luat ostateci pe călătorii dintr-un autobuz care efectua o cursă locală. Ei cereau în schimbul eliberării pasagerilor bani și pașapoarte, pentru a putea părăsi România. Trupele de Securitate, din ordinul direct al lui Nicolae Ceaușescu au intervenit în forță, și i-au omorât pe cei 3 teroriști și 3 pasageri nevinovați. Rudele victimelor au cerut redeschiderea anchetei după 22 decembrie 1989.[2].

În 1994, instanța militară a hotărât condamnarea lui Postelnicu, fost șef al Direcției Securității Statului, la șapte ani și șase luni de închisoare și amnistierea lui George Homoștean. Parchetul Militar a făcut apel și la 30 decembrie 1997, Curtea Militară de Apel a dispus desființarea sentinței primei instanțe judecătorești și a condamnat ambii inculpați la câte 18 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav. A fost încarcerat pe 29 ianuarie în Penitenciarul Jilava.[3]

La ultimă instanță, Curtea Supremă de Justiție, a fost condamnat din nou.

În total a fost închis pentru toate crimele comise șapte ani.

loading...

4 comentarii la „Ultima oră! A murit unul dintre cei mai marcanți șefi ai județului Buzău

  • Pingback:

  • Lam cumoscut ….lucram la UGIRA – Buzau venea mereu sa manance la cantina partidului .A fost un om bun .Dumnezeu sa l ierte !!

  • Ca a fost un MARE DOBITOC,este putin spus. Imbecilul asta securist a fost un criminal ,asa cum au fost majoritatea securistilor si activistilor de partid.El,trebuia judecat si impuscat asemenea lui Ceausescu,dar a avut lepra bolsevica numita Iliescu sa ii faca scapati pe toti.Asemenea nenorociti nu merita nici un regret,ei trebuiesc huliti si batjocoriti si dupa moarte.Probabil ca cei de la RTV-ul porgului Ghita ii vor aduce niscaiva omagii,iar unii dintre fostii sai colegi in crime ii vor canta “meritele” pentru nenorocirile sale.Bolcas ,abraham si Dogaru vor fi prezenti la “datorie”……..postelnicu,un nenorocit al carui nume va fi scris cu “litere de aur” in cartea criminalilor Securitatii.La fel ca al tuturor lichelelor criminale din Securitate. Astia nu au fost,nu sunt si nu pot fi numiti oameni.

  • Anonimul buzoian atât de înverșunat împotriva Postelnicului comunist, este fără îndoială, după mintea lui searbădă și ura animalică, un Postelnicu capitalist, adică pe fond nici o diferență, doar cuantumul averii adunate din jigodismul capitalist, net superior celui ce mânca la cantina muncitorească.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.