Comunele din Buzău terorizate de niște câini ciudați. „N-au nicio frică. Sar gardul și îi iau omului animalul din curte”

Primarul din Beceni, Laurențiu Dumitru, prezent la Prefectură, a atras atenția asupra problemelor cauzate gospodarilor de acest animal.

„Ce e cel mai frustrant e că n-au nicio frică. Sar gardul și iau orătania din curte cu gospodarul alături. Alte animale se sperie de om. Dar ăștia nu. Unii dintre localnici i-au învățat, alții nu. Se și înmulțesc foarte repede. Vin oamenii la mine la primărie și ne cer să  mai strângem din câinii maidanezi de prin comună. Cei care au pățit-o, se plâng că niște câini ciudați le-au luat păsările din curte. Fără să știe că nu sunt câini, ci animale sălbatice, șacali, aciuați la noi în comună”, a declarat primarul.  

Sacalul (Canis aureus)

Șacalul este intermediar între lup și vulpe, având forma generală asemănătoare cu a vulpii, dar blana cu aceeași structură cu a lupului, fiind numit de aceea și “lup auriu”. Şacalul auriu a apărut brusc în România după anul 1990. Iniţial nu a fost băgat în seamă, dar în scurt timp s-a înmulţit extraordiar de mult.  Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) consideră că în ţara noastră numărul acestor prădători a ajuns la aproximativ 8.000 de indivizi.

„Șacalii trebuie împușcați. Oamenii trebuie să se plângă la primării, iar primarii trebuie să facă referat scris la Asociația Vânătorilor Sportivi. Vânătorii vor veni apoi și îi vor împușca”, a sus Gheorghe Cighir, fost președinte al AJVPS Buzău.


„Este un animal care mănâncă orice, de la fructe la pui de căprioară şi chiar pui de mistreţ. Dacă înmulţirea explozivă a populaţiilor de şacali nu vor fi ţinute sub control, inclusiv prin vânare, ele vor distruge echilibrul biologic existent în fondurile de vânătoare”, ne-a spus Neculai Şelaru, preşedintele executiv AGVPS.


„Este, într-adevăr, o explozie populațională. Este o specie competitivă. Dacă la o fătare o femelă are 5-6 pui – dar poate să aibă și 8 pui -, atunci este explicabilă densitatea mare de acum. Densitate mare favorizată, pe de o parte, de schimbările climatice…”, a explicat Dumitru Murariu, directorul Muzeului Național de Științe Naturale „Grigore Antipa”.


Lungimea corpului este de 70 cm – 1.5 m, fără a socoti coada (20–25 cm). La greabăn ajunge până la 50 cm înălțime. Greutatea maximă este între 12–15 kg. Șacalul, ca toate canidele, este un animal potențial omnivor, dar care preferă alimentația carnivoră. Se hrănește cu insecte, păsări, șoareci și alte rozătoare, dar și cu porumb, struguri etc. De asemenea este și necrofag. Activitatea sa este preponderent nocturnă. Împerecherea se face, asemeni celorlalte canide, în februarie-martie, gestația durând tot 62-63 zile. Cei 4-8 pui sunt lipsiți de vedere 2 săptămâni, iar după trei luni de la fătare sunt înțărcați. Bârlogul de șacal nu este foarte adânc, dar este așezat de obicei în locuri singuratice, în văgăuni cu mărăcinișuri și alte locuri greu accesibile.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.