Tănase și Cioară. Cum au ajuns pe stradă. „Eu recunosc, am greșit!”

„Eu recunosc, am greșit. M-am îmbătat și am făcut urât. De-aia m-au dat afară de la centru. Pe merit, n-am ce zice”, recunoaște Gheorghe Tănase.

„Dar m-aș duce înapoi și acum dacă m-ar primi. E bine că v-ați oprit din drum, domnule ziarist, și v-ați interesat de noi. Îmi cer scuze celor de la centru pentru ce-am făcut. Poate vede articolul domnul Lambru și mă primește înapoi. Deja e frig afară, vine iarna, n-o să mai putem sta prea mult pe străzi”, a adăugat Gh. Tănase, cel mai vorbăreț dintre cei doi oameni ai străzii.

Tănase e cel cu șapcă și geacă de piele, Cioară e cel cu barbă și geacă de fâș

„Sunt din Buzău, din Simileasca, de pe str. Răchitei, dar nu sunt țigan. Am 66 de ani, doi copii, însă nu vor să audă de mine. Sunt divorțat de zece ani, nevasta m-a lăsat tot de la băutură. Am avut garsonieră în față la Contactoare, dar am pierdut-o. Am rămas șomer de la SCDL, am făcut datorii, vreo 34 de milioane, mi-au scos-o la vânzare. Am pensie, 887 de lei, am lucrat ca șofer de camion la IRTA, la canalul Dunăre-Marea Neagră, iar mai încoace la SCDL, când am fost băgat în șomaj”, a povestit omul Gh. Tănase.

Fotografiați mai devreme, de un cititor, pe gangul ce dă dinspre Bd. Unirii înspre Str. Procuraturii

„Mi se zice Cioară, dar nu e poreclă, așa mă cheamă”, se prezintă al doilea locatar al saltelei, domnul cu barbă. „Vă arăt buletinul dacă nu mă credeți. Am 67 de ani, doi copii, asemenea colegului. Nici ei nu vor să mai știe de mine. Am copilărit pe strada Agriculturii și apoi pe Luminii. Am lucrat la forjă la Beta până m-au dat afară. Am pensie mai mică decât colegul, doar 640 de lei. La fel, am rămas fără nevastă, am pierdut locuința din pricina datoriilor. Am stat la unul dintre blocurile de pe str. D. Filipescu”, povestește Gheorghe Cioară.

„Pe mine nu m-au dat afară de la centru. Am plecat eu. Mi-am găsit la cineva cu chirie. Am stat acolo o perioadă, dar nu ne-am mai înțeles. De atunci dorm pe salteaua asta, pe unde apuc. Și eu o să merg înapoi la centru, pot să mă duc și acum dacă vreau. Dar mai stau nițel, până vine frigul”, povestește Gheorghe Cioară.

„Să știți că suntem pașnici, nu furăm, nu dăm în cap la nimeni. Trăim din pensie, mai muncim pe unde apucăm, mai primim și de pomană. În ultimele zile am mai câștigat câte ceva, la cules de struguri”, au povestit ei.

Rămâne de văzut, azi sau în zilele următoare, ce va face societatea buzoiană cu ei.

Te rugăm, distribuie acest articol în caz că ți s-a părut util/interesant!

Așteptăm idei/sesizări/ponturi pentru articole pozitive/negative la telefon/SMS 0721.540.938, pe e-mail la aurastereaca@gmail.com sau la facebook.com/auras.tereaca.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.