Cunoscutul ceasornicar Nicu Ispas a murit la 95 de ani
Cotidianul Opinia a anunțat în această seară în premieră decesul unuia din cele mai cunoscute nume ale orașului. E vorba de ceasornicarul Nicu Ispas care a avut zeci de ani la rând atelierul de reparații pe un gang vizavi de centrul orașului. Nicu Ispas s-a sfârșit la 95 de ani, dar va rămâne pentru multe zeci de ani o legendă a orașului Buzău.
“Tata a vrut să mă facă dascăl de biserică, dar nu mi-a plăcut!Visul meu a fost să mă fac aviator. În Buzău era şcoală de aviaţie mecanică şi pilotaj pe aerodromul Drăgaica. M-am înscris acolo pentru examen dar şi atunci, ca şi acum, trebuiau pile , iar tata nu avea posibilităţi materiale şi nu mi-am putut îndeplini visul de a deveni pilot. Iar mama mea avea o soră care era căsătorită cu un ceasornicar, Ion Gheorghiu, care avea magazine şi atelier de ceasornicărie în Mizil. Ducându-mă în vizită la mătuşa şi uitându-mă cum lucra unchiul meu, a început să mă atragă această meserie. Aşa m-am hotărât, fără a le spune părinţilor, să mă fac ceasornicar. Într-o zi m-am sculat de dimineaţă şi am plecat la Mizil pe jos. Când am ajuns acolo, le-am spus mătuşii şi unchiului meu că am fugit de acasă. Iar unchiul meu, patronul, mi-a spus: Măi nepoate, vrei să te faci ceasornicar? I-am spus foarte hotărât că da.Atunci rămâi aici, iar eu voi vorbi cu părinţii tăi”.
A “furat” repede meseria, însă n-a apucat să profeseze decât un an, pentru că în 1942 a plecat pe front, ca să-şi apere ţara. Avea doar 21 de ani când a fost luat prizonier în timp ce lupta pe frontul de est, la Stalingrad.
Davai ceas, ca să-l repar!
A fost transferat la Madovska, un lagăr amplasat într- o pădure din Siberia.
“M-am gândit că nu mai scap. Se murea pe capete de frig şi de foame, dar eu am avut şansă”, ne-a mai povestit Nicu Ispas. Norocul său a fost chiar meseria pentru care îşi părăsise casa părintească. Era solicitat de ruşi ca să repare ceasuri capturate de la prizonieri şi aşa a fost salvat cu un tratament preferenţial. “Am pătimit în luptă şi în lagăr, însă eu măcar m-am întors acasă teafăr. Mulţi eroi şi-au dat viaţa acolo”, a mărturisit veteranul, chinuit în ultimii ani din viață de sechelele unui accident vascular.
Imi vine foarte greu sa accept faptul ca legaturile cu trecutul, radacinile noastre nu mai exista.Nicu Ispas a fost var primar al mamei mele (nici ea nemaifiind in viata) si ma doare sufletul sa vad Buzaul ca pe un oras strain, in care nu ma mai regasesc…Trist dar adevarat, generatiile trecute au stiut sa tina familiile unite, astazi insa…santem doar niste trecatori prin viata fara identitate.