Guiu, cu lacrimi în ochi: „Mă doare sufletul, când văd atâta singurătate”
Sportul e unul din domeniile cele mai afectate de criza coronavirus.
S-au oprit competiții și antrenamente, majoritatea sportivilor au fost trimiși în șomaj tehnic.
Dureroasă pentru sportivi e și incertitudinea. Nu se știe când și dacă – în sport – lucrurile vor reveni la starea de dinaintea coronavirus.
Cu lacrimi în ochi, Gigel Guiu, „sufletul” Metalului s-a filmat – de unul singur – zilele trecute lângă stadion, la vestiare, în dormitoare.
„Nu e nimeni. Mă doare sufletul când văd atâta singurătate”, a spus Guiu în clipul de mai jos.
În varianta optimistă, ceva sport s-ar mai putea juca în România prin iunie.
În varianta pesimistă sportul de performanță, cu spectatori în tribune, ar putea fi reluat abia după descoperirea unui tratament/vaccin cu rezultate certe împotriva coronavirus. Rămâne de văzut câte cluburi vor mai rezista până atunci.
Te rugăm, distribuie acest articol în caz că ți s-a părut util/interesant!
Așteptăm idei/sesizări/ponturi pentru articole pozitive/negative la telefon/SMS 0721.540.938, pe e-mail la aurastereaca@gmail.com sau la facebook.com/auras.tereaca.
” Metaliști ” sau nu, adevărații iubitori de fotbal din municipiul Buzău îl stimează mult pe dl. Gigel Guiu – probabil ultimul mohican din acea specie rară de oameni care mănâncă fotbalul pe pâine ! Un autentic vector de imagine al clubului și stadionului ” Metalul ” cărora le-a dedicat- fără exagerare – întreaga viață… Ca un jurnalist sportiv de televiziune nea Gigel a avut marea inspirație de a filma ” viața ” terenului său de suflet în momente unice , cum este această pandemie mondială cu final incert , creând astfel un document care va sta peste ani în filmoteca de aur a fotbalului buzoian… Să-i mulțumim pentru exemplul pe care-l dă tinerelor generații și să-i dorim sănătate și viață cât mai lungă sprijinit de gardul despărțitor de lîngă tușă!