„Mă cheamă Benone Siriu. Maestrul a fost nașul meu și prieten bun cu tata!”
E învățător și directorul școlii din Cochirleanca.
Când spune cum îl cheamă, „Dumitru Benone Siriu”, cei din fața lui se miră și întreabă.
„Aveți vreo legătură cu Benone Sinulescu ?”
„Da, e nașul meu. Cel care m-a botezat. Pe bune. Tatăl meu și Benone Sinulescu au fost prieteni buni. Artistul l-a cununat pe tata, iar apoi, când am apărut eu, m-a botezat”, povestește, cu mândrie, buzoianul.
„Tata, ca și bunicul, a fost electrician. A ajuns la Siriu când cu electrificarea. Așa l-a cunoscut pe Benone Sinulescu, i-a băgat curent! Artistul s-a bucurat tare mult atunci și s-a împrietenit cu tata, pe care l-a îndrăgit. Apoi, tata îl mai ajuta cu sonorizările pe la diferite evenimente pe unde cânta. Erau prieteni buni, iar Benone l-a cununat. Apoi, surpriză, când am apărut eu, tata mi-a pus numele „Benone Siriu”. Nunta, dar și petrecerea de la botezul meu, au fost evenimente la Buzău, așa mi s-a spus. Chiar și când mi s-a luat moțul. Au venit mulți artiști, prieteni cu Benone, inclusiv Irina Loghin a cântat”
Întâmplări haioase cu „Benone Siriu”
„Într-o zi m-a sunat curierul. Sunteți acasă ? Noi suntem în Nehoiu, în 10 minute suntem la Siriu! Eu sunt acasă, dar vă rog să vă uitați mai bine la documentele de expediție. Siriu e numele, așa mă cheamă, nu locuiesc la Siriu”.
„La un magazin de mobilă, mi s-a cerut numele. Dumitru Benone Siriu. Ne pare rău, domnule, dar nu facem livrări decât la 10 km distanță de Buzău”.
„Cu un polițist. Numele, vă rog. Eu, Dumitru Benone Siriu. Adresa, vă rog. Eu, cartierul Dorobanți, bloc… Polițistul s-a enervat. Domnule, îți bați joc de mine ? Ori Siriu, ori Dorobanți ? Ia dați-mi buletinul!”
După ziua de ieri
„Îi voi purta numele cu și mai multă mândrie. Atunci când mă prezint, întotdeauna spun și Siriu, nu doar Benone. Pentru ca persoana din fața mea să facă legătura. La fel și în documentele pe care le semnez la școală. Dumitru Benone Siriu”
Citește și:
Nu vreau sa fiu (prea) ironic, dar domnul ar trebui sa se poata lauda cu faptele lui de viata, nu cu pozele din Praga, Piata Ceasului, sau cu amintiri intamplatoare cu oameni adulati de multime.
Daca face asta, lumea ar putea spune ca seamana cu un cartof – ce este mai bun din el, se afla sub pamant!…
Klaxxy, invingatorule, lauda-te cu marile tale fapte de vitejie!
Ai ratat un bun moment in care puteai sa taci.
Festivalul ar trebui promovat la nivel național și ținut cu dinții de el, transformat în ceva cultural, pe masura staturii artistice a domnului Sinulescu. Deocamdată a fost la modul cumetrie. Cred că e un fel de ”Nadia” pentru românii care nu cunosc nimic despre Buzău, și e păcat să nu-i păstrăm tocmai noi veșnică amintirea.