„Ne pare rău că ai sfârșit în acest mod și nu am apucat…”
E mesajul de adio al prietenilor lui Mario Negru, puștiul de 14 ani decedat după ce a căzut de la etajul fostei poște din centrul Buzăului.
Cei trei tineri care care au fost cu Mario în momentul nenorocirii au fost eliberați de poliție. Doi dintre ei au venit aseară la familia îndoliată pentru a-și cere iertare.
Înmormântarea va avea loc mâine.
Citește și:
Este incredibil cum această pată neagră pe imaginea strălucitorului oraș-deschis numit Buzău , mă refer la această „venerabilă” ruină , numită fosta Poștă a orașului , continuă să întunece imaginea municipiului , la doar câțiva pași de Palatul Comunal , după 3 decenii de părăsire. Și dacă asta nu era de-ajuns , a început să-și ia întunecatul tribut în vieți omenești încă prea crude și inconștiente … Sunt de părere că toți edilii Palatului Comunal din ultimii 30 de ani ar trebui să-și ceară scuze părinților acestui copil … Și nu sunt prea mulți , din moment ce Boscodeala se credea EDIL pe viață , vor putea păstra deci distanțarea fizică . Alții se pot gândi chiar la despăgubiri materiale în justiție .
Vina e in totalitate a celui decedat.
Ba chiar proprietarul poate urmari in justitie acesti vandali ce au intrat prin efractie si au vandalizat cladirea.
Cum sa dai vina pe proprietarul cladirii cand ei au intrat prin efractie si s-au catarat pe cladire?
Daca iti intra unul in curte sau casa prin efractie si isi primeste pedeapsa divina e vina ta?
Dupa cum au declarat si cei prezenti la fata locului sa preia cadavrul, locul era bine securizat, trebuia sa faci acrobatii sa intri prin efractie in acel loc.
Anonimule , despre ce vorbim oare ? Despre ce proprietate vorbim? Este doar o RUINĂ , care tinde să devină seculară și este deja un pericol public.Ne limităm a da 100% vina pe niște minori care , poate au citit și s-au inspirat de curând din „Aventurile lui Tom Sawyer”, dar uităm care e rolul societății. Dacă acolo ar fi fost într-adevăr o clădire și un proprietar , sau o instituție publică , acești copii nu și-ar fi găsit acolo mult-visatul tărâm al unor aventuri demne de Mark Twain …
A scapat Buzaul de un tânăr cu perspective vizibile de a deveni un infractor de top.
Peste putin timp am fi aflat ca golanul intra peste batrani in casa ca sa-i jefuiasca si sa-i omoare, fapt evident din ,,respectul” de care a dat dovada fata de o proprietate straina unde se credea ca la el acasa. Ptr iarba, bautura si spreiuri cu care sa mazgalesi peretii altora iti trebuie bani nu gluma.
Scuze, dar eu nu regret nimic dupa un astfel de specimen complet debusolat de care Romania este acum plina, rezultat al ,,educatiei” primite in epoca de aur a statului de drept capitalist actual post ’89.
D-le @Observator, ruina sau neruina, cu ce drept intrau derbedeii pe o proprietate care nu le apartinea? Din fotografii se vede clar ce prapad au facut acolo.
Poate ca si tu ai o ruda pe undeva care o fi decedat de ceva vreme si i-a ramas casa pustie, sau poate ti-a ramas o mostenire pe la tara pe unde treci mai rar si care nu arata ca o vila.
TIE ti-ar conveni sa o gasesti distrusa si batjocorita de niste derbedei ca acestia pe motiv ca nu este locuita si si-au facut cocina acolo?
Unde este respectul sfant fata de proprietatea altcuiva, ptr care in SUA esti pasibil sa fii impuscat de stapan daca o incalci? ,,SUA-tara democratiei” vorba aia!
Mila si scuze ptr niste derbedei cu ,,educatia” epocii de aur capitaliste post ’89?!
Acestia vor deveni in curand viitorii hoti si criminali ai Romaniei, invatati ca orice este strain le apartine si o sa te trezesti ca-ti intra in casa si te omoare daca nu le dai ce-ti cer.
Fii atent ca gresesti enorm cu pozitia d-tale ingaduitoare fatza de asemenea scursuri ale societatii actuale.
Domnule (sau poate doamnă) @Ciuma galbenă , nici nu-ți dai seama câtă „realitate” ai putut să cuprinzi în cele câteva rânduri de mai sus , dar eu văd această realitate nuanțat , nu în maniera exclusivistă „alb-negru”.
Așadar , punct ochit –> punct lovit : casa părintească , în care m-am născut și am crescut , a rămas nelocuită după decesul părinților , timp de 15 ani , pînă în momentul în care , în 2010 , un grup de „spărgători” locali minori au jefuit-o într-o noapte , până și de obiectele de mobilier care le-au stârnit interesul.
Se întâmpla pe raza comunei Merei , eu locuind și având serviciul în Buzău.Deși inițial intenția mea a fost de a face plângerea respectivă la postul de poliție local , realitatea care „bate filmul” m-a făcut să renunț.Ajungând la urechile mele că „se cam știu autorii , dar îi argățește șeful de post”, mi-am dat seama că nu am timpul, resursele sufletești și de altă natură , pentru a porni o „cruciadă” în justiție împotriva șefului de post , reprezentant local al autorității.A fost o hotărâre dureroasă , dar natura obligațiilor mele profesionale , la acea dată,nu-mi lăsau posibilitatea să mă mai ocup și de așa ceva.
La ceva vreme după acest eveniment , am asistat pe un post tv de nivel național la prezentarea cazului respectivului șef de post , pe numele lui Cazan , dat în vileag drept „infractor cu vechime”, deoarece conducea automobilul din dotarea postului de poliție fără a fi deținut vreodată permisul legal de conducător auto.
Cazul este cu atât mai reprezentativ și cu efecte la nivelul societății , cu cât nu e vorba de un infractor izolat , ci de reprezentantul autorității. Din păcate însă imaginea autorității s-ar încadra adesea în peisajul tărâmurilor sud-americane cu corupție endemica, droguri și criminalitate.
Așadar , deja fiind în postura lui „Stan Pățitul”, ar fi trebuit să fiu necruțător cu acest copil de 14 ani, căzut victimă propriei inconștiente , dar mai ales victimă a abandonului societății, autorității și interesului scăzut al părinților.
Cu toată poziția mea de condamnare a unor”asemenea scursuri ale societății actuale” , cum ziceți mai sus, adică a spărgătorilor casei mele și a minorilor escaladatori de ruine centrale , nu pot să nu pun pe primul loc responsabilitatea reprezentanților autorității și dezinteresul la nivel de înaltă societate.
Faptul că , fiind pensionar la 64 de ani , am trăit jumătate din viață în societatea ante-decembristă și jumătate în cea post-decembristă ,fără a fi angrenat în eșaloanele politicii, îmi oferă posibilitatea contemplării comparative a celor două lumi , cu luminile și umbrele lor.
Pentru cine acceptă să vadă , nu putem ignora aici două asemenea „umbre” :
1) Spărgătorii de case proliferează în mediul autorității corupte , iar protagoniștii acestor infracțiuni provin preponderent din rândul minorilor , sau mai larg tineretului , tocmai datorită abandonului acestei categorii la nivel de societate. Abandon înseamnă că nu-i oferi posibilități de instruire , afirmare , realizare și nici motivație.
În societatea dinainte de ’89 asemenea fapte așazis „antisociale” erau rare , tocmai pentru că nu erau tolerate , iar tineretului i se acorda atenție și totodată i se oferea o motivație care să-l ajute să-și atingă un țel în viață.
Mai simplu spus : fără un asemenea infractor în funcția de șef de post , și fără existența categoriei sociale abandonate , mie nu mi s-ar fi jefuit casa .
2) Fără existența acestor ruine ultra-centrale ignorate de edili și autorități timp de 3 decenii în vecinătatea Palatului Comunal și cu un interes mai mare din partea părinților vis-a-vis de preocupările copiilor, s-ar fi evitat interesul acestora față de escaladările nocturne și implicit accidentul.
Oricât de împietrit și de covid-it ar fi sufletul nostru în aceste vremuri , nu putem spune ușor că un copil de 14 ani , imatur și cu discernământ relativ , și-a meritat soarta într-un accident , la care au contribuit indirect și alții.