Schimbare la Arhiepiscopia Buzăului. Iată despre ce e vorba
Scorțoasă și, uneori, închistată. Astfel, s-ar putea cataloga, în general, relația Arhiepiscopiei Buzăului cu presa locală. Atitudinea circumspectă și prezumțioasă uneori, a centrului eparhial față de ziariști se datorează poate și unei relații speciale „de dragoste” față de unul dintre jurnaliștii locali cunoscuți. Sentimentul de bastion e generat și de prezența băieților cu mușchi și pulan postați pe aleea de acces în episcopie.
Mai nou, ÎPS Ciprian pare să fi înțeles problema și încearcă să schimbe această paradigmă. O idee evident bună, din care toată lumea are de câștigat. Arhiepiscopia pentru că activitatea îi va deveni (mai) vizibilă, ziariștii pentru că li se va deschide o nișă greu accesibilă până acum, dar în primul rând enoriașii. Vor fi mai bine informați.
Astăzi, într-o conferință de presă a fost anunțat noul purtător de cuvânt al instituției. E vorba de Ioan Șolea, absolvent de teologie, realizator de emisiuni tv locale cu subiecte sociale, culturale și religioase (ex Campus Tv și Tv Sat), fost președinte al „Asociației Părinți pentru Ora de Religie”. Un tip educat, cultivat și de bun simț, căruia subsemnatul i-a călăuzit primii pași în televiziune, în ciuda anumitor idiosincrazii.
„Voi asigura transparența Arhiepiscopiei în relația cu presa și buzoienii. Cred că acesta e cel mai potrivit cuvânt. Voi răspunde cu rapiditate oricăror solicitări, cu rugămintea ca atunci cînd se va scrie despre Arhiepiscopie să fim consultați pentru o documentare cât mai temeinică. Îi mulțumesc Înaltpreasfințitului pentru încredere, sper că de acum mesajul acestuia și al instituției să ajungă mai ușor la buzoieni. Vom organiza și conferințe de presă la anumite intervale”.
Despre reușitele și proiectele social-filantropice și culturale ale Arhiepiscopiei, prezentate în conferința de presă de azi, se va scrie într-un material viitor.
Auraș Tereacă
Binevenită acțiunea Arhiepiscopiei. Era nevoie de o comunicare profesionistă în zona spiritualității ortodoxe, în aceste vremuri tulburi, când „tinerii frumoși și liberi” pe dinafară, arată un interior adeseori hidos, ostil credinței strămoșești. Lipsiți de experiență de viață, ei preiau fără discernământ sloganuri suspecte de antiromânism precum „Vrem spitale, nu catedrale”, eludând necesitatea vitală a celor două instituții în fond complementare, una pentru sănătatea trupului și alta pentru cea a sufletului. Semnatarului articolului îmi permit, pentru că știe că îl prețuiesc, să-i atrag atenția asupra inadecvării unor expresii cu contextul. De aceea îi recomand să nu mai utilizeze elemente lexicale cu sonorități dezagreabile gen „prezența băieților cu mușchi și pulan postați pe aleea de acces în episcopie”. Când scrii despre intervenția între clanuri de interlopi, de exemplu, merge, dar când te referi la biserica neamului, nu! Cu toată graba, nițică cizelare stilistică, nu numai că nu strică, dar este strict necesară. Zic.