Viața cu borderline – manifestări și tratament
Tulburarea de personalitate borderline (TPB) este mai mult decât o provocare mentală. Este o bătălie zilnică cu emoțiile, relațiile cu cei din jur și cu propria personalitate.
Cei care se confruntă cu această afecțiune se simt mereu ca într-un rollercoaster emoțional. Emoțiile trec de la furie la extaz în câteva secunde și se simt adesea lipsiți de sens. Dacă te-ai întrebat vreodată ce înseamnă borderline și cum poate fi gestionată, rândurile următoare îți oferă răspunsuri și soluții.
Ce este tulburarea de personalitate borderline?
Borderline este o afecțiune de sănătate mintală care afectează modul în care te simți, gândești și acționezi. Persoanele cu TPB simt adesea o teamă intensă de abandon și au dificultăți în a-și controla emoțiile, în special furia. Aceste provocări emoționale pot duce la comportamente periculoase, cum ar fi amenințarea cu autovătămarea sau conducerea nesăbuită.
Cum se manifestă TPB?
Persoanele care se confruntă cu borderline trăiesc constant cu teama că vor fi abandonate de cei dragi. Această frică intensă duce la comportamente extreme, precum urmărirea celor apropiați. Relațiile personale sunt și ele haotice și intense. Cei cu TPB pot trece rapid de la idealizarea unei persoane la devalorizarea acesteia. Schimbările bruște și intense de dispoziție sunt și ele comune. Emoțiile trec de la iubire la ură într-un timp foarte scurt, fără a exista o cauză evidentă. De asemenea, pot avea dificultăți în a-și controla emoțiile, ducând la izbucniri impulsive. Persoanele cu borderline au o imagine de sine fragilă și distorsionată. Pot avea un sentiment de identitate instabil și pot si extrem de sensibile la critici. Au chiar și tendința de a se autocritica aspru.
Ce opțiuni de tratament există pentru borderline?
Tulburarea de personalitate borderline nu poate fi vindecată. Dar poate fi tratată cu succes și ținută sub control cu ajutorul terapiei și al medicamentelor. Psihoterapia ajută la reglarea emoțiilor, toleranța la stres, îmbunătățirea relațiilor, modifică tiparele de gândire și dezvoltă abilități interpersonale. Medicamentele, cum ar fi antidepresivele și stabilizatorii de dispoziție, pot fi folosite pentru a ameliora depresia, anxietatea și instabilitatea emoțională. O metodă de tratament mai nouă o reprezintă terapia prin Neurofeedback. Aceasta monitorizează activitatea cerebrală și oferă feedback pentru a ajuta pacienții să își auto-regleze funcționarea creierului.
Viața cu borderline nu este ușoară. TPB este o afecțiune reală, dar nu ar trebui să definească o persoană. Cu tratamentul adecvat și sprijinul potrivit, cei care se confruntă cu o astfel de afecțiune pot duce o viață echilibrată. Dacă tu sau cineva drag suferă de borderline, nu ezitați să căutați ajutor de specialitate și să explorați opțiuni de tratament noi. Găsește un terapeut în care să ai încredere, ai grijă de tine și nu te izola.
Terapia psihologica e in 99% din cazuri doar o escrocherie, nu are cum sa-ti rezolve cineva prin mangleala si harneala ieftina nicte probleme care apar pe fond genetic si de mediu. Nu exista oameni „rezolvati” la psiholog, ci doar oameni jecmaniti continuu. Poate in cazul unei traume cu efecte temporare te poate ajuta marginal un psiholog de calitate, dar astia sunt 1 la 100. Majoritatea sunt oameni cu probleme psihologice sau chiar psihiatrice grave, care au facut facultatea de psihologie tocmai pentru a-si rezolva problemele lor si a gasi raspunsuri la intrebari, nici vorba sa fie in stare sa rezolve problemele altora, nici pe ale lor nu le pot controla.
Da, te face pe moment sa te simti mai bine, te linisteste, te incurajeaza, dar nu iti rezolva problemele, alea raman. Merita banii? Eu cred ca nu. Dar, daca ai bani si n-ai ce face cu ei, poti folosi psihologul sa te descarci din cand in cand, in loc sa-ti stresezi amicii cu problemele.
Anonim, după cum expui problema ori ești unul care trăiește doar cu pastile ori vreun amarat de psihiatru care n-are clientela… Unele personaje din zona farmamed au păcălit oamenii cu vaxi, alți cu grămada de pastile, dar putini cu drag de meserie și de om.
Pare mai ancorat in realitate raspunsul lui Anonim decat al lui Spin. Avem in oras psiholog cu mari insecuritati fizice si, implicit, multiple operatii estetice/pierce, poze verificate si super selectate realizate doar dintr-un anume unghi etc, cu fobii nerezolvate,declarate, cu vizite constante la psiholog pentru a tine linia de plutire, dar, in acelasi timp, cu specializari de psiholog clinician. Sunt si oameni care chiar au nevoie de psiholog, pentru ca sunt fragili, slabi, si singuri nu pot trece peste anumite momente. Insa sunt oameni fara sprijin altfel, prieteni, familie.
Dacă ne raportam la un singur personaj ‘altfel’ cum mentionezi Mihai, dacă a fost doar o experienta personala , sa presupunem , pentru Anonim, nu avem niciun drept sa generalizam, sa minimizam oameni/profesii care au făcut și fac bine, fără medicație, fără condiționări… Nimeni nu are ce cauta la un psiholog dacă nu simte ca vrea sa fie ajutat. E cel mai simplu și sigur tratament…
Nu e doar un caz anecdotic, eu am cunoscut destul de multi, majoritatea se consiliaza intre ei, iau pastile cu pumnu si au probleme mult peste media populatiei generale. Pana si marele Jordan Peterson, cu toate sfaturile si iluminarea lui, e rapus mereu de depresie si sta prin dezintoxicari.
Daca ai depresie sau anxietate fara sa fie aparuta dupa o trauma extrema ci pe fond genetic (asa cum e la majoritatea), nu o sa iti faca psihologul nimic. Sunt gramezi de oameni cu munti de bani si cu acces la ce psihologi vor ei si nu am auzit vreunu sa-si fi rezolvat problema asa, ci e mai degraba un fel de alinare temporare, o persoana la care sa te descarci fara sa te simti vinovat ca o stresezi (ca doar platesti). Iar in conditiile astea, preturile sunt cam fara contact cu realitatea, ca poti lua cam orice pripas fara scoala, de pe strada, sa-l pui sa te asculte si sa te incurajeze.
Sp!N. In niciun caz nu sunt adeptul medicatiei in cazurile astea. Sunt si mai nasoale ca psihologii. Psihologii te fac de bani inutil, pastilele te si distrug mai rau, ca functioneaza in cazuri extrem de rare. In general, benzodiazepinele si hipnoticele te amortesc temporar si trebuie sa tot maresti doza, apoi ai rebound si ajungi mai rau decat la inceput (practic e ca si cum ai lua droguri, nu e diferenta), iar SSRI-urile ori nu au niciun efect, ori te fac ok o perioada, apoi ori revii la starea initiala, ori mai rau, apar manifestari grave. Singura situatie in care sa folosesti benzo ar fi dupa un accident, o trauma, un deces in familie, sa iei 2-3 zile ca sa dormi/sa te linistesti pe moment. Medicii care prescriu asa ceva mai mult de 1 saptamana sunt niste criminali. Pana si producatorii recunosc ca nu trebuie luate decat cateva zile, dar in acelasi timp spaguiesc (da, am informatii sigure aici) medicii sa le prescrie pana baga omu in mormant.