Incredibil! Un politician buzoian își permite să scrie despre „Maestrul și Margareta”

Da, chiar este (aproape) incredibil. Sunt convins că 95% dintre politicienii buzoieni habar nu au ce-i asta – „Maestrul și Margareta”.

Dărămite s-o mai fi citit până la capăt, și cu atât mai mult, să-și permită a scrie pertinent despre o carte grea, capodoperă a literaturii universale.

De aceea, sper că sunteți, de acord cu mine că e un fapt deosebit, extraordinar, chiar incredibil pentru urbea noastră și vremurile pe care le trăim.

Pe politicianul care a scris o recenzie la romanul lui Bulgakov nu l-am cunoscut personal până acum și e posibil ca situația să nu se schimbe.

Întrucât, un astfel de personaj, nu prea are loc în politica buzoiană și cea națională, dovadă că la alegerile parlamentare din decembrie 2016, deși a candidat, n-a strâns decât câteva sute de voturi.

E vorba de Valeriu Mocanu, membru al organizației locale a USR. A absolvit Hasdeul și Facultatea de Matematică, lucrează ca IT-ist, iar apetența pentru literatură se datorează părinților, profesori de Limba și Literatura Română.

Despre Valeriu Mocanu a mai scris AICI anul trecut și cotidianul Opinia, după ce respectivul a fost concediat exact în perioada de campanie electorală.

Iată mai jos și recenzia lui Valeriu Mocanu la romanul „Maestrul și Margareta”.

„Pentru ca un roman scris în Rusia sovietică a anilor 30 să devină capodoperă a literaturii universale este nevoie de o îmbinare de resurse extreme și de o forță artistică de neoprit. Bulgakov reușește.

Firele principale ale poveștii sunt:
– viața literară moscovită, cu oameni de litere (scriitori, redactori, …) care sunt supuși atât constrângerilor regimului timpului dar și propriilor dorințe de parvenire și de trai cotidian  mai confortabil (mese bune și ieftine la restaurant, sejururi la stațiuni – acele semne de distincție din timpul regimului comunist)
– discuțiile dintre Pilat din Pont și Isus, uciderea pe cruce, dar și moartea lui Iuda comandată de Pilat
–  călătoria ”de plăcere” a lui Satana prin Moscova, însoțit de o ceată de personaje extrem de ciudate și pitorești. Apariția acestora este de fapt o umplere a spațiului vid creat de  împingerea sacrului spre neant. Romanul chiar începe cu discuția dintre doi scriitori despre punerea în text a nerecunoașterii existenței lui Isus. Desacralizare plus alcool, cheia succesului comunismului sovietic.
– povestea de dragoste între Maestru și Margareta, cu preluarea temei faustiene a vânzării sufletului către diavol, aici pentru salvarea iubitului.

Romanul crește încet și constant, coloana de susținere mi se pare a fi story-ul lui Pilat, care își ispășește mii de ani regretul condamnării lui Isus: mesajul cărții, la fel ca în Procesul lui Kafka este că lașitatea este cel mai mare păcat.

Un roman fabulos, de (re)citit. 
Există o punere pe ecran de calitate, chiar cu subtitrare în română, într-un mini serial cu 10 episoade, din 2005.”