Istoria se repetă după 83 de ani!

Aproape 300 de refugiați ucrainieni au coborât aseară din tren în Gara Buzău.

Imaginile de la Buzău și din toată țara sunt, acum, similare celor din septembrie și octombrie 1939 (!)

Doar că atunci, în locul ucrainienilor, erau polonezii. Sute de mii de polonezi au fugit în România ca să-și salveze viața, Polonia fiind măcelărită de Germania nazistă din vest și de Rusia stalinistă de la est (URSS).

România, țară bună și atunci și acum

Cei aproape 300 de ucrainieni ajunși aseară la Buzău, plus alte câteva zeci venite cu autoturismele, beneficiază de cazare, trei mese pe zi și, în general, de tot ce au nevoie. Autoritățile de la Buzău urmăresc să-i trimită pe copiii ucrainieni la grădiniță și la școală, iar adulților să le faciliteze locuri de muncă.

Cum a fost în 1939

Articol Historia: „Au existat mai multe centre mari și mici de primire a refugiaților polonezi. Li se acorda o sumă lunară cu care aceștia puteau supraviețui pe teritoriul românesc. Suma era acordată în funcție de rang, statut social, studii, dar toți refugiații beneficiau de această sumă de bani care a variat în funcție de inflație. 

Pe lângă personalități, pe teritoriul statului român s-au refugiat oameni de rând care au fugit de urgia germană și cea sovietică. Autoritățile române au creat un Comisariat general al polonezilor din România care se ocupa cu cereri, permitea vizitele acestora în țară, făcea inspecții, anchete, organiza conferințe, informa străinătatea cu privire la soarta polonezilor refugiați, colabora cu Crucea Roșie și YMCA organizații care le acordau ajutor și asistență sanitară, precum și alocații pentru toți refugiații în funcție de pregătire și necesități.

„O problemă de onoare”

Germania Nazistă și URSS au cerut României să nu-i primească pe polonezi, acuzând regimul de la București că nu respectă statul de țară neutră.

Articol Historia: „Generalul Antonescu și ceilalți oficiali români au abordat problema refugiaților polonezi ca pe o problemă de onoare. Cu toate că aliații germani au blocat aurul polonez aflat în Banca Națională a României și au cerut repatrierea refugiaților polonezi și predarea membrilor guvernului polonez, Antonescu a cerut liderului Germaniei: „Vă rog să nu pretindeți generalului Antonescu să-și dezonoreze epoletul”

Articolul de față este și un mic semn de recunoștință al reporterului buzoienii.ro pentru profesoara de istorie de la Hasdeu, fiica unor refugiați polonezi care n-au mai plecat din România nici după terminarea războiului. Dna profesoară le-a povestit elevilor despre aceste scene, neinserate în manual, iar unora le-au rămas gravate în minte.